ELOGIU PENTRU MAMA

wqAgVoTvSaqhh5HGOLrMYA_thumb_135f

Știu că mama mă iubește. Îmi place cel mai mult cum în fiecare seară înainte de somn vine și mă învelește ca o clătită și mă sărută pe frunte. Și dimineața ca să mă trezeasc, știți ce face? Mă gâdilă! E cel mai fain să mă trezesc râzând. Apa de la robinet e prea rece dimineața, așa că mama tot timpul are grijă să încălzească o cratiță pe sobă înainte să mă trezesc eu. După ce mă spăl pe față și pe dinți, mama mă piaptănă și-mi împletește o coadă. Tot timpul, fix când dau să plec la școală, mă ia în brațe și mă strânge cu putere. Tot încerc s-o fac să înțeleagă că am mai crescut și mă descurc să am grijă de mine. Eu cred că ei îi e frică să nu pățesc ceva în drum spre școală.

Dar i-am zis că trec repede pe lângă oamenii dubioși. La școală e bine. Nu prea îmi place de colegi pentru că sunt cam obraznici. Dar profesoara de română îmi zice că scriu frumos și tare-mi plac orele dânsei. Într-o zi vreau să fiu ca doamna profesoară. Dar mama zice că mai întâi trebuie să învăț bine. La Diaconia învăț cel mai bine. În fiecare zi după școală vin la Centru la Diaconia și sunt în clasa piticilor. Doamna educatoare ne ajută să ne facem toate temele și ne dă și să mâncăm. Și putem să mâncăm cât vrem noi. Mai ieșim și afară în curte și ne jucăm, dar numai după ce ne terminăm temele. Aici e și prietena mea cea mai bună și suntem în aceeași grupă. La Diaconia nu mi-e frică de nimeni și o iubesc pe doamna educatoare. Aș sta tot timpul aici dacă aș putea și aș aduce-o și pe mama. Mama zice că trebuie să fac bine la școală și la Diaconia, pentru că zice că doar așa o să pot să fiu ca doamna profesoară când o să fiu mare. Mama mea mi-a spus că ea n-a mers la școală niciodată. Așa că în fiecare zi după ce vin acasă de la Diaconia îi spun tot ce-am învățat în ziua aia. E foarte fericită și-mi spune tot timpul să nu mă dau bătută niciodată pentru că într-o bună zi o să pot să am casa mea, și haine frumoase, și mâncare cât vreau. Mama zâmbește tot timpul când spune asta. Dar eu știu că ea e tristă pentru că ea nu a putut să meargă la școală când a fost mică. Am auzit-o o dată pe bunica cum spunea că mama a trebuit să muncească de la 10 ani și că ea a fost “un caz fericit”. Mama nu-mi spune niciodată ce a lucrat ea când era mică, dar știu că nu i-a plăcut. Mama mă iubește foarte mult, chiar și dacă o mai supăr uneori. Mama m-a adus la Diaconia ca să m-ajute să cresc mare, așa cum trebuie. O iubesc pe mama.

blog comments powered by Disqus