DE LA PROBLEMELE LUMII LA CELE DE LÂNGA TINE

IMG_9530

Orlando
Un eveniment tragic. Peste o sută de oameni afectați, morți și răniți. Lumea își îndreaptă atenția către această întâmplare și suferă împreună cu rudele și prietenii celor pierduți.
Franța și Belgia
Cu nici un an în urmă întreaga omenire a plâns împreună cu Orașul Luminilor atunci când, în atacul terorist, au fost uciși 130 de oameni și alți 368 au fost răniți. Tragedia aceasta a zguduit întreaga Europă. Iar apoi a urmat atacul de la Bruxelles, care a lăsat sute de copii orfani și părinți neconsolați care și-au pierdut fii și fiicele, oameni care în acea zi și-au văzut prieteni dragi pentru ultima oară.
Siria
Deja de ani de zile întreg Pămânul urmărește cu încordare dezastrul ce pare să nu se mai sfârșească în această țară năpăstuită de război, foamete și radicaliști religioși a căror cruzime nu cunoaște margini. Europa primește refugiații cu brațele deschise și le oferă posibilitatea de a-și crea o viață nouă fără frica și groaza războiului.
Nepal
Cu un an în urmă lumea plângea împreună cu victimele cutremurului din Nepal care a ruinat atâtea vieți. Această catastrofă a distrus viețile a mii de oameni care au pierdut tot: familie, prieteni, casă, viitor. Ajutoarele însă nu au întârziat prea mult și întreaga lume, într-un gest de solidaritate au participat la remedierea tragediilor provocate de cutremur.

În fața tuturor acestor tragedii nu rămâne decât să ne întrebăm: Cu ce putem ajuta?

IMG_8904

Sigur, poate că în mințile multora apar întrebări mai filosofice: De ce se întâmplă astfel de tragedii? De ce omenirea nu poate trăi în pace? De ce Dumnezeu lasă astfel de lucruri să se întâmple?
Dar răspunsul la aceste întrebări nu-l poate ajuta pe băiețelul a cărei mamă a fost ucisă de către un terorist în timp ce, grăbită, se îndrepta spre ieșirea aeroportului din Bruselles pe 22 martie 2016 pentru a ajunge acasă și a-și îmbrățișa fiul.
Aceste întrebări nu-l vor ajuta pe tatăl al cărui fiu a ieșit în oraș pe 12 iunie în Orlando, Florida și care nu se va mai întoarce acasă nicioadată.

Întrebarea pe are trebuie să ne-o punem este: Ce pot eu să fac?

Ne uităm în jur la tragediile altora și suferim împreună cu ei. Dar avem tendința să uităm de tragediile trăite de cei de lângă noi, de cei care trăiesc în același oraș cu noi, dar care abia supraviețuiesc zi de zi.
Suntem mișcați până la lacrimi de morțile generate de atacurile teroriste, dar nu facem nimic să schimbăm situațiile mizere în care mulți români trăiesc din cauza foametei, a sărăciei și a bolilor netratate, alături de noi.

Ajutorul oferit refugiaților sirieni care trebuie să-și părăsească țara din cauza războiului este un gest omenesc pe care, gândim noi, suntem datori să-l facem. Dar cum rămâne cu cei din țara noastră care nu au o casă și care trăiesc în condiții deplorabile. Nu este datoria noastră să-i ajutăm și pe ei? Nu sunt ei la fel de importanți ca toți ceilalți oameni din lumea asta care suferă de pe urma tragediilor? Pentru noi ei ar trebui să fie și mai importanți decât alții, pentru că sunt români, s-au năcut și au crescut în țara noastră ca și noi dar nu au avut aceeași șansă.

Refugiații din Siria ajunși în România primesc locuințe și locuri de muncă. Dar sunt români care de ani de zile stau în condiții jalnice, copii care nu pot merge la școală pentru că nu au un caiet și un creion. Atâtea familii caută ajutor dar oriunde se întorc, ușile li se închid în nas.
Sunt copii care nu au avut niciodată o pereche de papuci decenți și trebuie să meargă pe jos kilometrii întregi, prin drumuri desfundate pentru a ajunge la școală.
Părinți care nu se pot angaja din cauza lipsei unei educații iar din această cauză sunt condamnați la o viață de lipsuri, frământări și tristețe.
Ei sunt cei pe care noi îi putem ajuta! Acești oameni care trăiesc o viață de suferință și care nu sunt cu nimic mai neimportanți decât refugiații sau victimele atacurilor teroriste din lume.

Trebuie să le dăm o mână de ajutor celor de lângă noi!

Ca asociație umanitară misiunea noastră este să identificăm problemele celor din jur și să le venim în ajutor. Dar indiferent de cantitatea eforturilor depuse de noi, singuri nu vom reuși să facem o diferență. Avem nevoie de sprijinul comunității noastre, de sprijinul tău. Cu tine putem face mai mult decât facem singuri. Implică-te și ajută-i pe cei de lângă tine!
blog comments powered by Disqus