Strangere de fonduri

Din stradă în școală

IMG_0008 2

Campania “Din stradă în școală” se concentrează pe cei 80 de copii din Centrul Educațional, mai exact pe educația și pe igiena lor. De-a lungul anilor noștri de experiență în mediul comunităților sărace, am învățat că educarea copiilor săraci aduce cele mai bune rezultate vizibile. Copiii vin după școală direct la Diaconia unde îi ajutăm la teme, facem exerciții suplimentare, îi pregătim pentru testul de mâine, le dăm o masă caldă și sănătoasă de prânz și pentru restul zilei ne jucăm împreună. Tot programul este bine gândit, astfel încât fiecare nevoie a lor să fie întâlnită. Mai mult, ne îngrijim ca fiecare copil să aibă haine curate și să știe să se îngrijească de igiena personală. Acești copii provin dintr-un mediu în care igiena este complet ignorată, din păcate. La început, mulți nici măcar nu știu de periuță de dinți, sau de duș. Cel mult dacă se scăldau vara în râul murdar de la marginea satului și cam așa era “dușul” lor. Și cum poate un copil să meargă la școală astfel? Ei bine, nu poate, nu l-ar primi. Dar noi aducem rezolvare acestei situații pentru că vrem ca ei să fie integrați în grupul școlar, să crească fără grija că vor fi respinși de toată lumea pentru că nu respectă norme de igienă de care nici nu știau.



Află mai mult…
Comments

DIN STRADĂ ÎN ȘCOALĂ

Educație 01

Educația este răspunsul. Dar care este întrebarea?
De fapt sunt mai multe întrebări. Întrebări pe care copiii nevoiași le au. Ei se întreabă de ce sunt săraci? De ce părinții lor nu găsesc un loc de muncă? Răspunsul este lipsa educației. Ei se întreabă dacă viitorul lor va fii la fel de lipsit de speranță cum este prezentul. Răspunsul este simplu: cu ajutorul educației viitorul lor nu trebuie să fie cenușiu!
Dar cum să primească o educație dacă părinții lor nu-și permit să-i trimită la școală? Pentru că nu-i pot ajuta cu temele și nici nu le pot cumpăra rechizitele de care au nevoie. Câteodată nu le pot pune nici pachet cu mâncare la școală și hainele lor sunt așa vechi.
De aceea de multe ori, în loc să-i vezi pe acești copii, pentru care singura speranță este educația, că merg la școală, stau pe străzi și își pierd vremea.
Nu e vina lor! Ei nu realizează încă ce mult contează școala. Ei nu știu că dacă pierd vremea acum, mai târziu vor regreta. Și nici părinții nu pot fii învinuiți întotdeauna. Unii dintre ei i-ar trimite cu mare drag la clasă dacă ar putea să-i ajute apoi cu temele sau măcar să-i trimită cu rechizitele de care au nevoie.
Este trist!
Este un ciclu trist de sărăcie generată de lipsa educației și acest status quo nu pare să fie ușor de schimbat. Pentru a vedea schimbare trebuie mai întâi să existe implicare din partea celor care observă problema și decid să nu o ignore.
Asociația noastră luptă împotriva sărăciei prin Educație. Centrul de Zi primește zilnic aproximativ 100 de copii. Aceștia vin aici să-și facă temele, să mănânce o masă de prânz și să participe la diferite activități pentru dezvoltarea lor personală.
Investim în acești copii pentru ca viitorul lor să fie unul cu perspective mai bune!
Ce mai aștepți? Implică-te!
Ajută-ne să-i putem ține pe acești copii în școală. Fii speranța de viitor pe care ei nu o au încă!






Află mai mult…
Comments

LUPTA ÎMPOTRIVA GERULUI IERNII!

poza 4
Iarna a pus stăpânire peste oraș mult mai agresiv decât ne așteptam. Troienele de zăpadă acoperă totul iar gerul cumplit ne sugerează că este mai bine să rămânem în casele noastre la căldură.
Există, însă, sute de familii pentru care în case este la fel de frig ca și afară. În aceste zile înghețate mulți copii stau în pat acoperiți cu pături dârdâind de frig. Părinții lor nu au cu ce să facă focul așa că speră și se roagă ca micuții lor să nu se îmbolnăvească. Este îngrozitor să știi că nici măcar în căminul lor nu pot găsi căldura de care au atâta nevoie după ce vin înghețați de la școală.
Aceste familii au nevoie disperată de lemne pentru foc și unii au nevoie chiar și de sobe. La aceste temperaturi scăzute cu mult sub minus, pentru multe familii se pune problema supraviețuirii. Vor reuși ei să treacă peste această iarnă cumplită? Vor reuși copiii să îndure atâta frig fără a se îmbolnăvi?
Situația lor este disperată și nu poate continua așa, iarna este abia la jumătate. Cine le garantează acestor nevoiași că vor mai putea supraviețui încă două luni?
Asociația Diaconia vrea să scoată unele dintre aceste familii din situația disperată în care se află. Dar pentru asta avem nevoie de ajutor și susținere din partea ta! Donează pentru ca noi să putem cumpăra lemne și sobe. Pentru unele familii o sobă și niște lemne de foc pot face o diferență uriașă. Să nu lăsăm sute de copii să se chinuie cu frigul și înghețul pe parcursul întregii ierni. Ajută-ne să punem capăt frigului în casele lor.







Află mai mult…
Comments

O VIAȚĂ NORMALĂ PENTRU SORIN!

poza 3
Sorin este un băiat simpatic și vesel în ciuda circumstanțelor nefavoriabile din viața lui. Pe timp de iarnă stă în pat acoperit de pături și colorează cu creioanele primite de la un vecin. Bunica și străbunica lui au grijă de el și îl cresc deoarece mama și tatăl lui l-au părăsit încă de când era un bebeluș. Până acum viața băiatului a fost una plăcută. Se simte iubit și întotdeauna are ceva de mâncat când i se face foame. Îi place să numere și bunica lui, Elena, crede că are înclinații spre matematică. Dar Sorin nu poate număra decât cu degetele de la mâna dreaptă. Deoarece s-a născut așa, el nu vede acest lucru ca fiind o piedică. Dar cele două femei, care au grijă, de el știu că mâna lui nedezvoltată va fii un mare impediment odată ce va începe grădinița.
Este trist să vezi un băiat așa isteț și vesel și să știi că, odată ce va face parte dintr-un colectiv, problema lui fizică îi va îngreuna dezvoltarea.
Bunica și străbunica lui au făcut tot ce au putut. Dar din păcate eforturile lor nu pot schimba situația băiatului. Elena l-a dus la doctor și acolo a aflat că printr-o operație mâna lui Sorin poate fi normală deoarece sub piele sunt degete. Dar costul acestei operații depășește cu mult posibilitățile financiare ale celor două femei. Ele s-au resemnat și încearcă să-i arate lui Sorin dragoste și să-l învețe că nu e diferit de ceilalți copii, este la fel de valoros și frumos. Și acum băiatul le






Află mai mult…
Comments

PE STRĂZI DE 4 ANI DE ZILE

IMG_4023
Când mama Elenei a murit, acum doi ani, aceasta nici nu bănuia că problemele ei abia atunci începeau. A trece peste pierderea mamei este foarte greu. Dar atunci când tatăl i-a părăsit pe cei 4 frați și le-a luat și actele de identitate, Elena a rămas singurul sprijin al familiei. Împreună cu cei trei frați mai mici și fiica ei, Elena a trebuit să supraviețuiască
nenorocirii ce s-a abătut asupra lor. Din cauza lipsei actelor de identitate, minorii nu pot primi alocația iar Elena și Rareș (fratele ei care este major) nu-și pot găsi un loc de muncă stabil.
Din cauza faptului că locuința unde trăiau nu era a lor, cei patru frați au fost nevoiți să plece din casa în care au crescut și să trăiască pe străzi. Micuța Raluca avea doar 10 luni pe atunci însă nimănui nu părea să-i pese de faptul că își petrecea nopțile în frig. După 4 ani de rătăcire pe străzile orașului au găsit, în sfârșit, vara trecută, un adăpost în curtea unei familii care le-a pus la dispoziție o șură. Familia aceasta trăiește într-o casă mică, au o cameră și o bucătărie. I-ar fi primit cu drag pe Elena și frații ei în casa lor dar ei deja sunt 11 persoane în micuța locuință. Însă în bunătatea lor o iau pe Raluca în casă pentru a putea dormi la căldură ier cei patru frați împart șura. Pe timp de vară le-a fost bine. Dar acum că iarna a sosit situația lor nu mai este la fel de bună. Ei au nevoie de o locuință sigură care să-i protejeze de frig și de îngheț. Pentru 4 ani Elena împreună cu frații ei și Raluca au rămas uniți și au supraviețuit tuturor dificultăților prin care au trecut. Dragostea și unitatea lor i-a ajutat să reziste în condițiile cele mai nefavorabile dar acum vrem să-i ajutăm. După atâta suferință și lipsuri am dori să le oferim o cale de ieșire din această situație grea. Cu ajutorul tău le-am putea zidi o casă și i-am putea ajuta să-și refacă actele de identitate. Raluca, fiica Elenei, are dreptul să crească într-o casă unde să aibă un pat și o masă unde să mănânce și să-și facă temele. Dăruiește un cadou frumos acestei familii de Sărbători, participă la zidirea visului lor: o casă unde să poată locui!







Află mai mult…
Comments

FAMILIA ȚICU ARE NEVOIE DE O CASĂ

Untitled 2
Familia Țicu locuia într-o căsuță mică unde trăiau fericiți o viață decentă și liniștită. Dar toate acestea au luat sfârșit când în februarie, anul acesta, casa lor a ars din temelii. Deoarece nu aveau apă curentă în casă, Maria, doamna Țicu trebuia să meargă periodic să aducă apă în găleți. În ziua cu pricina Pavel, tatăl copiilor, era la muncă iar fiica cea mare, Florina la școală. Maria a lăsat-o pe Sabina cu o vecină și s-a dus să aducă apă. Deoarece era iarnă și era frig, ea a lăsat focul în sobă să ardă fără să-i treacă prin cap că ceva rău s-ar putea întâmpla. Când se întorcea spre casă a văzut fumul negru ridicându-se spre cer dar nu a înțeles ce se întâmpla până când a fost prea târziu și nu se mai putea face nimic. Din cauza șocului, Maria a uitat că iși lăsase fiica, pe Sabina, cu o vecină și în disperare a început să fugă spre flăcări strigând numele fetiței. Un vecin însă a reușit s-o oprească și să o liniștească amintindu-i că fata era în siguranță. Nimic din casă nu a mai putu fi salvat. Întreaga familie a rămas doar cu hainele de pe ei și cu sufletele pline de bucurie pentru că nu au pățit nimic.
Familia trebuia să o ia de la capăt. Pavel își petrecea zilele la muncă iar nopțile mergea să caute orice materiale care l-ar fi putu ajuta să construiască un adăpost pentru familia lui. Cu timpul au reușit să-și construiască un fel de cameră unde să doarmă dar aceasta nu îi protejează prea mult de frigul de afară. O sobă veche încearcă din răsputeri să încălzească încăperea dar nu reușește. Florina vine acum la Centrul Educațional pentru a-și face temele și a învăța. Maria este foarte mulțumitoare pentru ajutorul pe care îl oferim fiicei ei. Acești părinți au făcut tot ce au putu pentru a le oferi copiilor o viață protejată și decentă. dar este timpul ca noi să intervenim. Dorim să ajutăm această familie să-și construiască o casă unde să poată trăi fericiți așa cum trăiau înainte ca prima lor locuință să ardă.






Află mai mult…
Comments

CĂLDURĂ ÎN CASE PENTRU ZILE FRIGUROASE

Campania de lemne  - copie 2
Iernile geroase pe care le avem aici în Brașov și în împrejurimi nu sunt așteptate cu entuziasm și bucurie de familiile a căror case nu au nici un sistem de încălzire. Frigul care se strecoară neîndurător odată cu venirea iernii va cauza o problemă permanentă pentru următoarele câteva luni în căminele celor nevoiași.
Această problemă a lipsei de căldură în casele celor defavorizați crește în fiecare an. Asociația noastră face tot ce poate pentru a asigura cât mai multe sobe acestor familii dar pentru a le putea folosi ei au nevoie de lemne. Poate că pare puțin greu de crezut că o familie nu-și poate permite să cumpere un palet de lemne odată pe lună pentru a-și asigura căldura în case. Dar majoritatea acestor familii abia au resursele necesare pentru a-și cumpăra ceva de mâncare în fiecare zi.
Diana este o mamă singură cu doi copii. Mihai și Ionela merg la școală amândoi și când i-am întrebat dacă le place școala ne-au spus că iubesc să meargă acolo deoarece caloriferele sunt mereu calde și se pot încălzi și ei. Soba pe care le-am dăruit-o anul trecut stă uitată și tăcută într-un colț pentru că Diana nu are bani de lemne. Tânăra mamă lucrează ca femeie de serviciu într-o școală. Puținii bani câștigați le asigură copiilor ei mâncare în fiecare zi. Chiar dacă Diana se străduiește din greu să facă niște economii, banii strânși nu sunt îndeajuns pentru a putea cumpăra un palet de lemne odată pe lună. Copiii sunt astfel nevoiți să-și facă temele într-o încăpere care se răcește pe zi ce trece și riscul de a se îmbolnăvi crește treptat.








Află mai mult…
Comments

LEGUME SĂNĂTOASE PENTRU ZILE FRIGUROASE

Fără titlu
Atunci când ne gândim la iarnă majoritatea gândurilor noastre se îndreaptă spre Sărbători, zăpada albă și pufoasă, serile friguroase petrecute la căldură cu o cană de ceai fierbinte sau zilele însorite la săniuș cu prietenii. Nu ne gândim la faptul că am putea suferi de frig în casele noastre sau că nu vom avea cu ce să ne hrănim. Însă multe familii din Brașov și din împrejurimi încep deja să se frământe cu problemele pe care știu că iarna le va aduce. Toamna aurie abia a început dar singurul lucru pe care aceste familii îl simt este vremea care se răcește și care prevestește faptul că în curând cea mai mare parte a venitului lor se va duce spre încălzirea caselor. Banii puțini rămași, de cele mai multe ori, nu sunt destui pentru a le asigura copiilor trei mese sănătoase pe zi.
În fiecare an pe timpul iernii sute de familii din Brașov și din împrejurimi se frământă cu lipsa mâncării și amenințarea foamei.







Află mai mult…
Comments

COMPASIUNEA ÎNSEAMNĂ A IUBI PE CINEVA PE CARE NU AI ÎNTÂLNIT NICIODATĂ!

diaconia ajutor international

Ne este frică să arătăm compasiune?
Ne temem de faptul că dacă lăsăm aceste emoții să ne cuprindă vom fi dezamăgiți de durerea și nevoile din lume și ne vom simți descurajați pentru că nu putem ajuta mai mult?
Ne este frică oare că ajutorul și compasiunea noastră nu vor schimba nimic? Dar copilașul care nu-și poate face temele pentru că nu are bani să-și cumpere un caiet, oare el va considera ajutorul tău la fel de inutil?

De ce oare alegem să ignorăm nevoile acestor oameni și trecem mai departe prin viață de parcă aceștia nici nu ar exista? Realitatea crudă, însă, este că acești oameni există și mai mult, sunt parte din comunitatea noastră. Nu-i vedem pentru că trăiesc în locuri marginalizate și chiar și atunci când sunt printre noi, la școală sau la muncă nu le observăm suferința pentru nu suntem obișnuiți să fim sensibili la astfel de lucruri.






Află mai mult…
Comments

DE LA PROBLEMELE LUMII LA CELE DE LÂNGA TINE

IMG_9530

Orlando
Un eveniment tragic. Peste o sută de oameni afectați, morți și răniți. Lumea își îndreaptă atenția către această întâmplare și suferă împreună cu rudele și prietenii celor pierduți.
Franța și Belgia
Cu nici un an în urmă întreaga omenire a plâns împreună cu Orașul Luminilor atunci când, în atacul terorist, au fost uciși 130 de oameni și alți 368 au fost răniți. Tragedia aceasta a zguduit întreaga Europă. Iar apoi a urmat atacul de la Bruxelles, care a lăsat sute de copii orfani și părinți neconsolați care și-au pierdut fii și fiicele, oameni care în acea zi și-au văzut prieteni dragi pentru ultima oară.
Siria
Deja de ani de zile întreg Pămânul urmărește cu încordare dezastrul ce pare să nu se mai sfârșească în această țară năpăstuită de război, foamete și radicaliști religioși a căror cruzime nu cunoaște margini. Europa primește refugiații cu brațele deschise și le oferă posibilitatea de a-și crea o viață nouă fără frica și groaza războiului.
Nepal
Cu un an în urmă lumea plângea împreună cu victimele cutremurului din Nepal care a ruinat atâtea vieți. Această catastrofă a distrus viețile a mii de oameni care au pierdut tot: familie, prieteni, casă, viitor. Ajutoarele însă nu au întârziat prea mult și întreaga lume, într-un gest de solidaritate au participat la remedierea tragediilor provocate de cutremur.

În fața tuturor acestor tragedii nu rămâne decât să ne întrebăm: Cu ce putem ajuta?

Află mai mult…
Comments

CROSUL DE ZIUA COPILULUI 2016

DSC_0155
Adrian are 13 ani și este pasionat de sport. Este în clasa a 7-a și ora lui preferată este cea de educație fizică. Profesoara lui este uimită de talentul pe care-l dovedește la basket și fotbal dar ceea ce-l face pe Adrian să se simtă cu adevărat fericit este atunci când aleargă. Iubește să alerge la ora de sport, aleargă în parc cu prietenii, îi place să alerge chiar și după autobuz. Alergatul îl face să se simtă liber, este ca și cum se eliberează de realitate și lasă în urmă orice problemă în timp ce fuge cu o viteză care uneori îi dă senzația că zboară.
Această pasiune și-a descoperit-o acum doi ani la crosul de Ziua Copilului organizat de Diaconia. Pe atunci nu știa ce înseamnă să te desprinzi de asfalt cu pași repezi în timp ce inima îți bate să-ți spargă pieptul de emoție și adrenalină. Nu știa ce înseamnă satisfacția de a lăsa totul în urmă și a urmări un singur scop: linia de sosire, premiul cel mare!
Dar după acel cros Adrian a devenit dependent de alergat. A început să se antreneze dar îi era foarte greu să alerge în vechea pereche de papuci de sport pe care îi primise deja uzați. Pedagogul său de la Centru, Ionel, i-a dăruit o pereche nouă de adidași iar acesta a fost începutul dedicării necondiționate a lui Adrian. A început să se antreneze cu o ambiție și un entuziasm care i-au mirat chiar și pe prietenii lui. Alerga în fiecare zi și dacă programul lui era prea încărcat, se trezea cu o oră mai devreme pentru o cursă scurtă în parcul de lângă bloc. Ținta lui era să devină din ce în ce ma bun pentru a putea câștiga crosul de anul următor.

Află mai mult…
Comments