Stacks Image 2604
Stacks Image 34610
Dăruiește un creion, un caiet, un zâmbet :)
Școala a început. Toți părinții și copiii se agită prin magazine, cumpără haine, rechizite și alte lucruri necesare pentru un nou început de an școlar. Copiii sunt entuziasmați să-și aleagă un ghiozdan nou, caiete cât mai colorate cu modele cât mai interesante și penare încăpătoare pe care le vor umple cu creioane, stilouri și gume de șters. Această atmosferă de entuziasm îi prinde chiar și pe cei mai puțin încântați de venirea școlii. Și se pare că toată lumea a așteptat acest eveniment cu nerăbdare.
Dar există copii ca Elena care nu așteaptă acest moment cu prea multă bucurie. Pentru că ea știe că toate colegele ei vor avea rechizite noi și frumoase în timp ce ea va trebui să folosească în continuare caietele pe care nu le-a terminat anul trecut. Gândul că fetele de la ea din clasă vor avea caiete colorate cu prințesa lor Disney preferată o face să se întristeze pentru că ea își dorește un caiet cu Cenușăreasa încă din clasa I. Iar acum în clasa a III-a trebuie să se mulțumească cu cele câteva rechizite pe care mama ei a reușit să i le cumpere de-a lungul anilor. Elenei îi place la școală. Este o fată receptivă și mereu este atentă la învățătoare, în special la matematică, ora ei preferată. Și cu toate astea nu se poate bucura de începerea clasei a III-a. Creioanele ei vechi o așteaptă tocite într-un penar rupt ce odată a fost roz. Ghiozdanul greu și prea mare pentru ea o să-i fie în continuare o povară în fiecare zi.
Elena nu se plânge de această situație dar în ochii ei poți citi încântarea și bucuria ce o simte atunci când pedagogii de la Diaconia îi mai dau câte un caiet frumos colorat sau un set de creioane noi.
Ce ar face-o pe Elena cu adevărat fericită ar fi un set complet nou de rechizie pentru școală. Atunci dorința ei de a merge la școală ar fi mai mare ca niciodată.
Cu toții cunoaștem acel sentiment plăcut când în primele zile de școală deschidem caiete noi și începem să scriem cu creioanele bine ascuție abia cumpărate. Aceste mici bucurii pot părea nesemnificative pentru adulți dar dacă am sta o clipă să ne aducem aminte de începuturile noastre de an școlar poate că am realiza ce mult face pentru un copil să înceapă clasa cu un set nou de rechizite.

Asociația Diaconia face un efort în fiecare an pentru a le oferi copiilor din Centru rechizite și haine noi. Însă numărul elevilor fiind unul ridicat apreciem foarte mult orice ajutor din exterior. Nu ezita să dăruiești cu gândul că un caiet nu poate face o mare diferență. Pentru acești copii nevoiași orice mică atenție din partea noastră este un gest mărinimos pe care nu-l uită ușor. Mulți copii ca Elena visează la un set de creioane colorate noi și bine ascuțite sau la o nouă pereche de pantofi de sport pe care să-i folosească la ora de educație fizică. Nu ia mult să faci un copil care începe școala nerăbdător să pășească în sala de clasă și să-și înceapă anul cu bucurie.
Stacks Image 74132
Stacks Image 34646
Pentru unii a merge la școală este un vis
Damian avea nouă ani când l-am cunoscut. Dorința lui cea mai mare era să meargă la școală. Dar din păcate acest vis al lui părea imposibil să devină realitate. Trăiește împreună cu mama sa care suferă de o dizabilitate fizică și cu mătușa lui. Venitul lor fiind foarte mic nu-și permiteau să-i cumpere băiatului haine și rechizite pentru școală.
Una dintre cele mai mari bucurii pentru Damian era să iasă în fața casei sale la prânz pentru a-i privi pe copiii din sat care se întorceau de la școală. Când îi vedea venind agale pe drum cu ghiozdanele în spate își imagina cum ar fi să fie și el printre ei, să vină acasă și să-și facă temele date de doamna învățătoare. Dar odată ce copiii treceau Damian se întorcea în curte la cățelul său care era singurul lui prieten. Împreună își petreceau fiecare zi și Damian îi povestea visurile sale despre cum voia să meargă la școală, să învețe bine și într-o zi să aibă un loc de muncă bun pentru a-și putea ajuta mama. Însă zilele treceau și visul lui Damian părea din ce în ce mai greu de realizat.
Când am făcut cunoștință cu Damian în 2012 am constatat că în starea în care se afla îi era imposibil să meargă la școală. Singurii papuci pe care-i avea erau așa de vechi și rupți că abia putea merge în ei. Nu avea nici un fel de rechizite și nici nu-și permitea să-și cumpere. Casa în care trăiau era mică și sărăcăcioasă, Damian nu și-ar fi putut face temele în acea cameră fără curent electric și căldură.
Pentru că știm ce importantă este educația pentru copii și pentru că dorința lui Damian de a merge la școală ne-a mișcat, am decis să-l ajutăm și să-i oferim șansa de a-și vedea visul împlinit. Acum, după 4 ani, viața tânărului băiat este una total diferită. I-am ajutat familia cu pământ și materiale de construcție pentru o casă nouă unde Damian poate să învețe, să-și facă temele și să crească într-un mediu plăcut. Acum copiii pe care înainte îi privea de pe margine venind de la școală sunt colegii lui și străbat drumul spre casă împreună. Este minunat să privești chipul zâmbăreț a lui Damian atunci când ajuns acasă își desface ghiozdanul și plin de entuziasm începe să citească lecțiile.
Suntem bucuroși și mulțumitori pentru faptul că am reușit, cu ajutorul vostru, să-i redăm lui Damian îndrăzneala de a visa că poate face lucruri mărețe în viață și că-și poate ajuta mama.
Stacks Image 74103
Educație pentru copiii Loredanei
Tavanul micii căsuțe roz aproape se prăbușește peste pătuțul unde cei 9 copii ai Loredanei dorm în fiecare noapte. Ușa și geamurile scârțâie jalnic de fiecare dată când bate vântul. Dar Loredana nici nu mai are puterea să se îngrijoreze de acestea pentru că frământarea ei zilnică este cum să-i hrănească pe copii și să nu-i trimită la culcare cu burta goală. Cu toate că mama primește alocația copiilor în fiecare lună, banii aceștia, împreună cu veniturile sporadice ale tatălui, nu sunt îndeajuns pentru a e asigura hrana în fiecare zi.
Chiar dacă tânăra mamă suferă de dureri de cap cronice, ea ne spune că nimic nu o face mai fericită decâ gălăgia veselă pe care copiii ei o fac în casă.
În ciuda tuturor dificultăților primii 6 copii merg la școală și grădiniță. Uneori cei mari merg la școală cu burta goală pentru că puțina mâncare existentă trebuie dată celor mai mici și mai firavi. Cel mai greu este pe timpul iernii când lipsa hranei, a hainelor groase și a lemnelor le îngreunează traiul într-un mod indescriptibil. Datorită lipsei apei curente în casă părinții sunt nevoiți s-o aducă din altă parte dar de cele mai multe roi acea apă nu e curată.
Loredana ne spune că visul ei cel mai mare este să-i vadă pe copiii ei că au o viață mai bună. Chair dacă ea nu a fost la școală, este foarte hotărâtă să-și vadă toți copiii primind o educație adecvată. Pentru că înțelegem cum trebuie ea să simtă văzând că visul ei nu este așa usor de îndeplinit, ne-am hotărât s-o ajutăm. Vrem să le oferim mâncare, haine, niște paturi noi pentru copii și rechizite pentru a putea merge la școală.
Acești copii merită o șansă la o educație școlară normală ca orice alt copil. Și noi vrem să ne asigurăm că într-o zi vor scăpa de sărăcie datorită faptului că am intervenit la timp și le-am oferit ajutorul necesar pentru a putea continua să meargă la școală.
Stacks Image 74124
Visul lui Sorin poate deveni realitate cu ajutorul vostru!
Anul acesta pe 10 mai o mamă și patru copii a rămas fără soț și fără tată. Pavel (tatăl familiei) nu a reușit niciodată să termine drumul până acasă în acea zi. Copiii lui nu-l vor mai vedea niciodată cum intră în curte cu calul, nu-i vor mai putea sări în brațele muncite dar iubitoare. Bărbatul a fost ucis de niște vecini în timp ce se întorcea acasă de la lucru lăsând în urmă o familie fără speranță. 
Din acea zi și până acum, Emilia, mama copiilor rămași orfani, este încă în stare de șoc. Nu-și aduce aminte prea bine evenimentele din acea zi tragică. Dar încă aude strigătele disperate ale soacrei sale (mama lui Pavel) care striga după fiul căzut pe stradă și care era pe moarte. Chiar dacă ambulanța a ajuns destul de repede, pentru Pavel era prea târziu. El lăsa în urmă patru copilași care-l strigau în speranța că se va ridica de pe stradă și că-i va lua în brațe.
Dar problemele acestei familii nu se opresc aici. Pavel era singurul care aducea un venit în casă. Emilia trebuie să aibă grijă de copii iar singurul venit rămas este alocația copiilor. În septembrie copiii ei, Radu, Mihaela și Cristi vor începe un nou an de școală. Dar pe Emilia acest gând o îngrozește deoarece știe că fără un venit financiar nu va putea suporta toate cheltuielile necesare pentru educația lor. Deoarece banii sunt foarte puțini au început să le lipsească multe lucruri. Mâncarea este puțină, Mihaela merge în pădure în fiecare zi pentru a aduna mure și ciuperci ca seara să aibă ce să mănânce ea și familia ei.
Emilia provine dintr-o familie săracă și niciodată nu a avut ocazia să meargă la școală. Din acest motiv îi este aproape imposibil să-și găsească un loc de muncă. Dar asta nu o oprește pe Emilia de la a lupta pentru viitorul copiilor ei și acum noi vrem să-i dăm o mână de ajutor. Chiar dacă este o femeie puternică și determinată, Emilia nu va reuși să îmbunătățească viața copiilor ei dacă noi nu o ajutăm.
Dar noi vom fi alături de ea și o vom sprijini în acest timp dificil prin care ea și copiii ei trec. Cerem ajutorul tuturor celor care doresc să ajute această familie, dumneavoastră ne puteți ajuta să facem o diferență și să le acordăm o șansă pentru o viață mai bună acestor oameni cu care viața a fost nedreaptă și le-a luat singurul sprijin pe care se bazau: tatăl lor!
Stacks Image 2916