Jurnal de graniță cu Iulian

1BD0871F-7064-4F56-9ACF-8BA3FC56EABF_1_201_a

Iulian este unul dintre colegii care a fost implicați direct in lucrul cu copiii de la granița, a petrecut acolo peste 15 zile, a organizat și coordonat activități cu zeci de copiii refugiați din Ucraina în autobuzul nostru care se afla în Suceava.

“ Experiență mea a fost una diferită de alte experiențe pe care le-am mai avut pana acum. De-a lungul timpului am avut ocazia sa fiu implicat direct în diferite acțiuni de ajutorare pe timpuri de criza, ca de exemplu situații de sărăcie extrema, criza covid-19 și acum, războiul Ruso-Ucrainian. Fiecare criza fiind diferită, fiecare prezintă diferite provocări și circumstanțe, însă situația actuala de la granița pare a fi una marcantă. Ajutorul pe care refugiații îl necesită nu este primordial material, ci partea psihologică este aria în care nevoia este cea mai mare. Oameni care au pierdut totul, familii despărțite la granița și copiii speriați și dezorientat sunt câteva din lucrurile pe care le înțelegi cu adevărat doar când le vezi cu ochii tai.
Asociația Diaconia Ajutor Internațional are ca principal proiect Centrul Educațional unde avem în grija un număr mare de copii care provin din familii dezavantajate social. Aici oferim zilnic ajutor la teme, asistență psihologică, mediere școlară dar și o masa caldă. Activăm de mai mult de 20 de ani și suntem mândrii de povesti de succes inspiraționale. Însă fiind în domeniul social, nu putem lasă o criza sa treacă pe lângă noi fără sa ne implicăm, fie ea total diferită de activitatea noastră de zi cu zi. Așa a fost în trecut și cu situațiile de urgență din diferite zone afectate de inundații sau alte dezastre, așa a fost și cu virusul COVID-19, și acum cu războiul est-european.

Deplasându-ne lângă granița din nord a României cu Ucraina, am putut lucra cu copiii refugiaților, adesea speriați, debusolați și timizi în urma celor întâmplate. Reușind sa ii scoatem din starea de frică pentru câteva ore ne-am dat seama cât de important este sa aducem un pic de culoare în timpurile acestea gri. Poziționați în diferite puncte, am lucrat cu refugiați care staționau câteva zile, poate săptămâni în centrele special amenajate. De asemenea am lucrat cu copilași care au fost în Suceava doar în tranzit, însemnând câteva ore. Am reușit să pictăm împreună, să ne uităm la desene și să comunicăm prin semne, în timp ce părinți lor își pregăteau următoarea parte din călătoria lor fugind din calea războiului. “

Iulia Rusu - Martie 2022
Suceava, România.


IMG_0976IMG_1238image0IMG_1100image3image1image2
blog comments powered by Disqus