MULTUMIM TEMAD

sma5333

Fiecare dintre noi suntem exemple minunate despre câtă speranță există, despre oamenii care se întind unul către celălalt și sunt o forță a compasiunii în acțiune. 
Vă mulțumim pentru toate modurile în care susțineți educația în comunitatea noastră, pentru acei copii a căror familii nu-și permit din punct de vedere financiar să îi țină în școală. 
Vă mulțumim că faceți parte din familia Diaconia!
Copilăria este frumoasă atunci când celor din jurul tău le pasă.
Mulțumim Temad!


Vă pasă de copiii care nu ar avea nici o șansă să meargă la școală sau să se califice pentru vreo meserie in viitor.
Copii ca … Mariana, care în fiecare dimineață luptă și scoală întreaga casa pentru ca ea să poată merge la școală și apoi să vină la Diaconia. 
Copii ca… Alexandra, care vine încântată zilnic la Diaconia, pentru că primește o porție mare și sănătoasă de mâncare. 
Copii ca … Aurica care în ciuda semiparaliziei sale și a sărăciei familiei, se ține de școală la întrecere cu sora ei cea mare.
Copii ca … Emanuel singurul școlar din casă și mare povestitor, crescut doar de bunica dintr-o pensie de urmaș. 
Sau copii ca Matilda, care deși a fost plimbată prin spitale cam toată copilăria ei din cauza multiplelor afecțiuni, își câștigă locul în inima oricui printr-un zâmbet surprinzător de încrezător și cald.
Pentru următoarele luni, Temad s-a asigurat că acești copii sunt ajutați la teme, li se oferă hrană sănătoasă, îmbrăcăminte, încălțăminte, educație, consiliere.
Impreună iubim copiii, iubim potențialul lor, viitorul lor, visurile lor, speranța lor. Acești micuți au puterea unor viziuni titanice despre cum pot face viața diferită de a părinții lor. 
În fiecare zi lucrăm cot la cot cu ei, ajutându-i pe fiecare în parte să își atingă potențialul.
Împreună ridicăm puntea către alfabetizare, educație, cu viziunea reîntregirii acelor generații care s-au născut în familii cu multe lipsuri. 
Învingem sărăcia prin educație. 
Temad, vă mulțumim că sunteți parteneri cu noi în această aventură, vă mulțumim pentru generozitate!
blog comments powered by Disqus