Jurnal de graniță cu Andreea
Andreea este una dintre colegele care este implicată direct in lucrul cu copiii de la granița, a petrecut acolo peste 10 zile, a organizat și coordonat activitati cu zeci de copiii refugiati din Ucraina în autobuzul nostru care se afla în Suceava.
“Constienti de situatia prin care tara lor trece ma asteptam sa ajungem mai greu la inimile copiilor ucrainieni. Ma gandeam ca va fi nevoie de timp pentru a le castiga increderea, pentru a reusi sa uite conditia de deplasare in care sunt si sa se simta confortabil cu niste straini, care nu le cunosc limba.
Am inceput activitatile si copiii au fost incredibil de implicati. Erau entuziasmati sa priveasca desenele animate dublate in limba lor natala si sa participe la activitatiile pregatite de noi.
Reactionau normal, fapt care ne-a facut sa uitam putin motivul pentru care ei se aflau in acest adapost.
In pauzele dintre activitati am patruns in locul de primire al familiilor ucrainiene si am ramas placut impresionata de atmosfera calda si primitoare care domnea acolo. Doamnele purtau discutii la masa despre Dumnezeu incurajandu-se una pe alta, barbatii stateau in cerc si planificau pentru viitor, voluntarii serveau cu drag ceai si cafea, completau hartiile necesare si pregateau constant mancare pentru noii veniti. Se rugau pentru cei care plecau si alinau cu vorbe pline de credinta inimile celor indurerati. Cadrul era perfect organizat,curat si primitor!
Mai tarziu a venit sa vorbeasca cu noi doamna care se ocupa de acest adapost si am tinut sa imi exprim aprecierea fata de atmosfera placuta din interior. Atunci ea mi-a mentionat ca motivul pentru care ei pot functiona asa organizat se datoreaza autobuzului nostru.
Mi-a explicat cum copiii au nevoie sa fie distrasi de la planificariile familiilor lor.
Din pricina stresului copiii aveau insomnii si faceau pe ei noaptea. Ziua erau toti împreună si parintii reuseau cu greu sa ii stapaneasca pe toti si sa se gandeasca la problemele lor pentru a gasi solutii. Activitatiile noastre cu copiii ofereau parintilor timpul necesar pentru a planifica si a lucra eficient, pentru a se lasa ajutati de voluntarii crestini care ii incurajau, se rugau si cautau oportunitati care sa se plieze pe nevoile lor.
Ca urmare a venirii noastre copiii uitau de problemele cauzate de razboi. Ajungeau seara in pat, epuizati dar fericiti, dupa o zi plina de activitati special create pentru ei si aveau parte de un somn adanc,fara intreruperi.
Ni s-a multumit de nenumarate ori pentru ajutorul nostru siar copiii se simteau atat de bine cu noi, incat la ora incheierii programului, nu ne paraseau fara a ne imbratisa strans si a ne intreba daca ne vor gasi a doua zi in acelasi loc si daca vom repeta activitatiile desfasurate in acea zi.
Nestind ce soarta va avea aceste conflict extern noi incercam sa nu fim doar optimisti in fata lor ci dorim sa fim puntea intre ei si turnul de scapare care este Dumnezeu. Acesta este unul dintre versetele pe care ei l-au invatat in una dintre activitatiile facute cu ei:
“ Dar Domnul este turnul meu de scapare, Dumnezeul meu este stanca mea de adapost” Psalmi 94:22
Este o onoare sa avem oportunitatea de a ajuta ucrainienii la un nivel mai personal!! Dumnezeu sa ne ajute sa oferim totul la potentialul maxim al resureselor si al abilitatilor noastre! “
Andreea Lungu - pedagog social.
Suceava - Martie 2022.
blog comments powered by Disqus